Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версия
Patriarhia

Alocuțiunea Sanctității Sale Patriarhul Chiril ținută la concertul festiv din catedrala „Hristos Mântuitorul” cu prilejul aniversării a 70 de ani din ziua nașterii Sanctității Sale

Alocuțiunea Sanctității Sale Patriarhul Chiril ținută la concertul festiv din catedrala „Hristos Mântuitorul” cu prilejul aniversării a 70 de ani din ziua nașterii Sanctității Sale
Versiune pentru tipar
22 noiembrie 2016 23:58

La 22 noiembrie 2016, în Sala Soboarelor bisericeşti a catedralei „Hristos Mântuitorul”, a avut loc un concert dedicat aniversării a 70 de ani din ziua naşterii Sanctităţii Sale Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către participanţii la serata festivă cu o alocuţiune.

Multstimate Vladimir Vladimirovici! Multstimate Alexandr Grigorievici! Sanctităţile Voastre, Preafericirile Voastre, Întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe Locale! Înaltpreasfinţiţi şi Preasfinţiţi vlădici! Stimaţi conducători ai organizaţiilor religioase din ţara noastră!

Aş vrea să vă mulţumesc cordial, Vladimir Vladimirovici, pentru cuvintele calde pe care le-aţi rostit şi Dumneavoastră, Alexandr Grigorievici, pentru aceleaşi cuvinte cordiale. Însă în primul rând aş vrea să mulţumesc tuturor celor care pe parcursul a şapte ani de slujire în treapta de Patriarh mi-au ajutat cu cuvântul şi cu fapta să înfăptuiesc această slujire deloc simplă.

Probabil că acum trebuie să vorbesc despre ceea ce este principal, să spun raţional, laconic. Şi iată că gândindu-mă la ceea ce trebuie să vorbesc în acest moment solemn, m-am gândit la următoarele: dar pentru ce există Biserica? Teologii deseori descriu existenţa Bisericii în astfel de categorii, care nu întotdeauna sunt pe înţelesul omului simplu. Iar omul simplu ştie că atunci când vine în biserică şi se roagă, pe inimă i se face uşor şi luminos. Intrăm în biserică într-o anumită stare, dar ieşim alţi oameni. Prin urmare, Biserica săvârşeşte ceva ce schimbă inima omului, ceea ce schimbă starea interioară a omului. De la această stare interioară a omului provin toate acţiunile de ordin politic, economic, social, etic, cultural.

Cum spune apostolul Pavel, gândurile omului ies din inima omului, dar noi ştim că şi lumina provine din inima omului. Biserica nu este chemată să se ocupe nici de politică, nici de economie, nici de soluţionarea altor sarcini. Ea este datoare să ajute statul, societatea, poporul în soluţionarea acelor sarcini care se află în faţa lor.

Însă sarcina principală a Bisericii este inima omului, este schimbarea personalităţii umane. Şi dacă se va schimba omul spre mai bine – se va schimba întreaga lume. Nu este o altă modalitate şi o altă metodologie de a influenţa asupra schimbărilor din lume spre mai bine, decât schimbarea inimii omului.

Îmi aduc aminte de un dialog cu un funcţionar de stat în vremurile sovietice căruia îi era greu să înţeleagă cu ce se ocupă Biserica. Cu o anumită iritare mi-a spus: „Ca să înţelegeţi ce loc real ocupă religia, biserica, în Uniunea Sovietică, am să vă spun – undeva locul al 125-lea în agenda zilei. Când vom rezolva totul, când toate problemele vor fi soluţionate, atunci se prea poate vom include în agenda zilei şi atenţia asupra faptului ca o parte din populaţie să fie ajutată în manifestarea sentimentului ei religios”. Atunci nu am spus nimic acelui om, dar am conchis că el nu înţelege absolut nici Biserica, nici viaţa. Dar cel mai important că nu îl înţelege pe om.

Eu nu pot determina nici un loc în agenda zilei, dar ştiu că este vorba de ceea ce este cel mai important: este vorba de viaţa omului, de plinătatea acestei vieţi. Şi anume pentru aceasta noi trudim cu smerenie, cu nădejde în ajutorul lui Dumnezeu, cu o mare recunoştinţă faţă de conducători, în primul rând, faţă de Dumneavoastră, Vladimir Vladimirovici.

Aş vrea să menţionez nivelul foarte înalt al dialogului şi al colaborării, care s-a format în ultimii ani cu statul Rusia în persoana Preşedintelui, care conduce întreg corpusul puterii din Rusia.

Aş vrea să-i aduc mulţumiri lui Alexandr Grigorievici pentru acele împliniri minunate, care au avut loc în domeniul vieţii duhovniceşti a poporului belorus şi noi ştim că aceasta are loc, de asemenea, prin dialogul confraţilor mei cu Dumneavoastră. Şi eu particip la el de fiecare dată când ne întâlnim.

Şi poate că voi reveni la ceea ce am spus după alegerea mea în tronul Patriarhiei Moscovei, când împreună cu membrii Soborului am venit în Kremlin. Pe atunci Preşedinte era Dmitri Anatolievici Medvedev, dumnealui s-a întâlnit cu Soborul Local şi m-a rugat să vorbesc. Cum se întâmplă uneori, în iureşul manifestărilor în ultimul moment am înţeles că a trebuit să pregătesc un text anumit. Ţineam cuvântul în Kremlin, în faţa Preşedintelui, a unui număr enorm de oameni, a camerelor de luat vederi. Din lipsa de experienţă nu m-am aşteptat că va fi anume aşa. Am urcat ca şi acum pe catedră şi am înţeles ce trebuie să vorbesc.

Atunci am vorbit  despre idealul care s-a format în Bizanţ în domeniul relaţiilor dintre Biserică şi stat. Acest ideal este redat de cuvântul „simfonie”. În limba rusă este un alt accent, noi pronunţăm „simfonie” – acordul între sunete, îmbinarea armonioasă a componentelor. Anume aşa vechii bizantini descriau relaţiile ideale dintre Biserică şi stat. Aceste relații ideale niciodată nu au fost realizate pe deplin şi se prea poate nici nu vor putea fi realizate în lumea noastră empirică într-un anume segment al timpului istoric, dar aceasta întotdeauna va rămâne un ideal.

Fără îndoială, în ultimii şapte ani noi nu am creat o simfonie ideală, dar noi am construit o structură de fundament, care ne ajută încetul cu încetul, cărămidă cu cărămidă să ridicăm acest edificiu al relaţiilor simfonice dintre Biserică, poporul credincios şi stat.

Aduc încă odată mulţumiri cordiale în persoana Dumneavoastră, Vladimir Vladimirovici, în persoana Dumneavoastră, Alexandr Grigorievici, acelor reprezentanţi ai puterii care cu înţelegere acceptă dorinţele noastre şi care ne susţin în eforturile noastre.

Fie ca Domnul să binecuvânteze Patria noastră, întreaga Rusie istorică, al cărei Patriarh sunt, toate popoarele slave frăţeşti care azi trăiesc în state independente, dar care se alimentează dintr-un singur izvor istoric, sfinţit în apele cristelniţei dneprene. Nădăjduiesc că mişcarea noastră înainte va fi paşnică, liniştită şi cu succes.

Să ne păzească Domnul pe noi pe toţi. Vă mulţumesc din inimă.

Kremlin.ru/Patriarchia.ru

Versiunea: rusă